Pasiunea mea pentru cosmetice ... inceputuri

Pasiunea mea pentru cosmetice a inceput acum multa vreme! Si acum tin minte ca de mica ma fascinau rujurile si visam sa imi fac unghiile. Bineinteles ca nu aveam voie! Si suspinam dupa acea zi in care vor putea fi toate ale mele ... farduri, rujuri, oje ... toate.

Prima data cand mi-am aplicat un fard de pleoape aveam 11 ani. Era un fard bleu intens din trusa Ruby Rose a mamei. Nici acum nu o pot uita. Era cu 5 nuante si o oglinda mare, iar acea nuanta de albastru era desigur, cea mai intensa. Am aplicat-o cu degetele. Cred ca rezultatul a fost dezastruos, dar eram atat de incantata!

Apoi pe la 12 ani am descoperit creionul negru de ochi si vopseaua de par. O sa subliniez inca o data ca nu aveam voie sa le folosesc, nici acasa si sub nicio forma la scoala! Dar asta nu m-a impiedicat. In clasa a VI-a m-am dus cu doua dungi foarte groase (si probabil strambe) la scoala deoarece gasisem un creion negru jumbo (tot al mamei, desigur!). Desi eu consideram ca aratam fabulos, atunci cand m-a vazut fosta invatatoare pe holurile scolii a iesit un mare scandal. M-a trimis imediat sa "ma spal pe fata", iar eu am facut asta cu o mare dezamagire.

Cu vopseaua a fost o alta poveste. Mereu stateam pe langa mama si bunica atunci cand se vopseau si mi se parea ceva foarte interesant. Incercasem la 11 ani sa le rog sa imi faca si mie niste suvite (chiar daca vopseaua era intr-o nuanta de saten) si nu mai tin exact minte daca mi-au si facut si nu se vedeau sau pur si simplu m-au ignorat. Oricum, la 12 ani mi s-a pus pata pe o vopsea rosie. Da, cel mai intens rosu pe care l-am gasit! Si singura sau cu o prietena m-am hotarat sa imi fac suvite.

Zis si facut! Mi-au iesit 2 suvite ... late de o palma! E inutil sa spun ca se vedeau oricum mi-as fi prins parul si dupa niste coafuri "fistichii" (facute in incercarea de a le ascunde de mama) am fost prinsa! Norocul meu ca nu am fost tunsa. De fapt nici nu mai tin minte exact ce s-a intamplat cu acele suvite. Banuiesc ca vopseaua s-a mai dus in timp, iar la scoala mergeam cu bentita.

La 13 ani am descoperit rimelul (da, "rimel" deoarece atunci nu auzisem de mascara). Primul meu rimel a fost primit de la mama si era de la Margaret Astor. Era intr-un ambalaj argintiu si il tineam ca si cand as fi primit o mare comoara. Nu prea stiam eu cum se aplica si normal ca mi l-am bagat in ochi de nenumarate ori, dar eram tare incantata ca puteam sa imi accentuez genele.

La 14 ani eram deja blonda. Ma vopseam saptamanal cu vopsea "Aroma" intr-o nuanta de blond deschis (ca sa nu mi se vada radacinile). De asemenea, nu lasam vopseaua 20 de minute, ci doar 10 cat sa imi deschida putin parul (iar cand am inceput sa o las din ce in ce mai mult ai mei s-au prins ca nu mi se deschisese parul atat de mult de la soare! Eh, am incercat si eu!). Tin minte ca imi cumparam vopseaua de la magazinul de langa bloc si ca era foarte ieftina.

La 15 ani incepeam deja liceul, eram roscata si am constatat ca eram printre singurele fete pasionate de machiaj si de cosmetice in general. Dar asta nu m-a impiedicat sa vin la liceu cu culori "turbate" la ochi, cu o gramada de mascara (cred ca era perioada cand au aparut si acele produse duo in care mai intai aplicai un strat de mascara alba si apoi culoarea neagra; niciodata nu imi iesea aplicarea cum trebuia si cred ca aveam niste "picioare de paianjen" de cea mai mare frumusetea). De asemenea, facusem o pasiune si pentru rujuri si purtam pe cat se putea nuante de rosu si corai. E inutil sa va spun ca aveam discutii cu profesorii de fiecare data ca eram "prea machiata" sau vopsita.

Tot la 15 ani am avut parte de un moment important in viata mea (in materie de cosmetice normal!). Mama primise o invitatie sa se inscrie in clubul L'Oreal pentru a-si face card de fidelitate si a beneficia de oferte speciale. In acea perioada magazinul L'Oreal era pe Calea Victoriei, iar pentru mine era absolut fascinant! Tin minte ca rujurile si gloss-urile erau aranjate pe un suport circular in mijlocul magazinului si stateam acolo si le admiram o gramada de timp.

Mama nu a fost interesata sa se inscrie in club si mi-a dat mie invitatia. Problema mea era ca trebuia sa am minim 16 ani. Nu pot sa va spun cat de greu au trecut acele cateva luni, dar in tot acest timp am pastrat invitatia si am asteptat cu nerabdare acea zi cand voi putea pasi in magazin pentru a ma inscrie.

Si acea zi a sosit. Am primit si cardul (care cred ca era auriu) si care avea numele meu pe el. Ce mai! Mi se parea ca sunt atat de importanta! Apoi am trecut pragul magazinului L'Oreal destul de des si am primit chiar si o sedinta de machiaj gratuita. Nu pot sa va spun cat am fost de fericita! Am plecat intr-o seara de la liceu si am ajuns la magazin unde am fost machiata cu nuante de grena si cu un gloss intr-o culoare pe care eu nu as fi incercat-o, dar care chiar imi statea foarte bine! Am primit chiar si un face chart!

In clasa a X-a am descoperit tusul negru si am facut o pasiune pentru un ruj rezistent la transfer de la L'Oreal (datorita cardului meu auriu) intr-o nuanta puternica de mov (si cand spun puternica va rog sa va gandinti la cel mai intens mov posibil). Am avut vreo 3 astfel de rujuri pana cand am facut o schimbare de look.

La 17 ani am descoperit fondul de ten (destul de tarziu, stiu) si acesta a fost printre ultimele mari descoperiri (in materie de cosmetice). Dar de atunci si pana in prezent am aflat o multime de trucuri de beauty si make-up, am descoperit alte produse care ne ajuta sa fim frumoase in fiecare zi si mi-am perfectionat si tehnicile de machiaj si ritualurile de beauty. Cred ca imi era destinat sa devin blogger de beauty si ma bucur ca am luat aceasta decizie pe 11 Octombrie 2010!

Imi place ca acest domeniu se dezvolta pe zi ce trece si astfel in fiecare zi este ceva nou de descoperit sau de testat! Voi cum ati descoperit cosmeticele? Care a fost prima voastra pasiune pentru un produs?

Pana data viitoare,
From Mona with Gloss

Nu uitati de cele 2 concursuri active!